Martie in Amsterdam

Ii auzisem mereu pe batrani cum spuneau ca viata unui om e un drum intins ce strabate o campie si mai intinsa,ca palma lui Dumnezeu si ca pe drumul asta exista, mereu apropiindu-se de noi, propria rascruce strajuita de Diavol si targul lui. Pentru mine targul fusese invelit in legaturi de sange.

Asa am ajuns aici, prins in no man’s land, fugind orbeste spre gardurile de ciment si plasa electrificata, strajuite de sute de ochi electronici si mitraliere laser de tipul cel nou, urmat, ca un atlet invingator la cursa de 1000 de metri, de un pluton intreg de Refugiati, copii, femei si barbati cu burtile rotunde de foame care spera ca ii voi purta spre vreo spartura sau ca, in cazul mortii mele, prins in gard sau intre fasciculele de lumina, soldatii se vor indura sa le arunci un nou sac de grane. Fugind, tradat, speriat, plin de secrete. Asa am ajuns aici, aproape de limita de 50 de metri, camp mort, in afara jurisdictiei Amsterdam-ului, ca sa fiu luat in vizor de un soldat prea zelos si impuscat in umar de acesta. Lesin inainte sa va spun povestea mea, a lui Max, detectivul din arondismentul 13 care a aflat raspunsul la Ciuma 2.0 si posibila salvare a omenirii. Promit sa revin de pe patul de spital . Daca am noroc sa imi fie vazut pasaportul. Ah, acum vine intunericul…

Povestea incepe cu vreo doua saptamani in urma, intr-o dupa amiaza caniculara de martie, cand niciun negustor onorabil nu mai cuteza sa treaca pe strazile mele , daramite sa ma mai viziteze, cand am auzit usa de la intrare deschizandu-se si pe cineva intrand in vestibul. Eram ocupat, plin de lene si am crezut ca daca nu voi cobora de la etaj, persoana respectiva, oricine ar fi fost ea , ar fi inteles si s-ar fi topit inapoi pe usa in drumul de afara. Si totusi ramasese caci puteam auzi scandurile podelei scartaind sub greutatea lui timp de 15 minute. Vizita aceasta deja incepuse sa ma coste. Nu mica mi-a fost mirarea cand la baza scarilor, figura care ma astepta era cea a fratelui meu, Edouard.

vertigo Poster

Nu ne mai vazusem de 20 de ani, de cand el preuase afacerea familiei iar eu am plecat pe usa afara intr-o furtuna de nervi si injurii legate de capitalismul obsesiv care il posedase. Vremurile tineretii cand credeai ca poti schimba lumea doar cu un zambet. Bineinteles, atunci inca nu descoperisem Ciuma 2.0.

Ne-am imbratisat ca doi frati ratacitori ce eram, iar Edouard a trecut direct la afaceri. Imi urmarise de-a lungul anilor intreaga cariera, de la voluntar la profesor in satele de refugioati, la protestatar, atunci cand Orasele au hotarat sa se separe de restul lumii prin zidurile lor, iar statele si natiunile au disparut , pana la cea actuala de detectiv particular. Si ma alesese pe mine, pentru ca spera ca legatura noastra de sange e destul de puternica pentru a pastra linistea asupra delicatatei problemei. Se casatorise cu cativa ani in urma cu fiica unui alt negustor de grane, mostenindu-i astfel afacerea si devenind cel mai important importator din Amsterdam, singurul care isi putea impune un monopol, acum de cand graul era fabricat doar in laboratoare scumpe caci in aer liber era mancat si atacat de Ciuma. Totul a fost frumos pana in momentul in care a observat ca ceva se intampla cu sotia lui, ceva necurat, ceva care, in oras i-ar putea distruge reputatia si le-a oferi celorlalti un punct de unde sa il loveasca. Afacerea.. se gandea doar la banii lui… Ei bine, Martha, sotia lui, parea sa aibe crize temporare de nebunie, uneori se oprea in mijlocul casei cu privirea in gol si incepea sa vorbeasca o limba pe care l-a inceput a crezut ca o inventeaza ea insa care, atunci cand a dus inregistrarile la un lingvist, acesta i-a confirmat faptul ca sotia lui vorbea egipteana veche, o limba disparut ce mai bine de 5000 de ani in urma. Crizele s-au agravat cand si-au dat seama ca ea dispare cu orele de acasa fara sa stie nimeni unde se duce , fara sa-i poata gasi nicio urma in GPS-ul cardului ei magnetic. Tot ce trebuia eu sa fac e sa o urmaresc si sa imi dau seama daca intreaga afacere nu e planuita de un rival . Simplu ca …

Ma scuzati putin caci intrerup firul povestii dar doctorul a venit in vizita si imi va schimba pansamentele bio. Ma doare putin carnea arsa de fascicului de laser insa, in doua zile voi putea sa ma intorc acasa. Din cand in cand mai aflu cateva stiri de la ecranul amplasat in perete. Bonifaas, prezentatorul, ma anunta ca monopolul graului a fost spart si ca fratele meu e dat in judecata de Amsterdam pentru practici neortodoxe in vanzare. Cat de ciudati sunt concetatenii mei. Uita de foametea din jurul lor si de efectele ei, ca sa para mai afectati de felul in care au fost efectuate niste vanzari. Unde ramasesem ? Ah, la Martha.

Am cunoscut-o la doua zile dupa vizita fratelui meu si mi-am dat seama din prima ca saraca femeie ascunde secrete mult mai subre decat cele pe care fratele meu le banuia. Frumusetea ei, caci era o femeie cu un chip clasic pe care rar il intalnesti in naturaletea lui prin revistele si filmele de acum, parea umbrita de o melancolie si o tristete plina de deznadajduire. Si totusi i-am vazut chipul luminandu-se atunci cand impartea ajutoare unui grup de copii Refugiati la portile orasului. Saraca Martha… Bonifaas i-a anuntat moartea ca un accident, o femeie nebuna a incercat sa treaca dincolo de bariera si a fost impuscata de o mitraliera santinela. Numai eu stiu adevarul insa. M-a intrebat din prima clipa daca am venit la ea pentru ca o consideram nebuna, i-ar eu i-am raspuns sincer ca nu fara sa stiu cata dreptate aveam si la ce peripetii aveau sa ma duca vorbele astea. Bineinteles ca am asistat la crizele ei, la felul in care pur si simplu se oprea din viata in momentul in care zarea casa de pe deal cu lumina ei ciudata. Bineinteles ca am urmarit-o si i-am fotografiat fiecare intalnire in transa ei hipnotica. Cand si-a vazut chipul in fotografiile facute de mine a inceput sa planga.

Cineva o controla, fratele meu avea dreptate si totul se rezuma la casa de pe dealul din afara orasului si la lumina care aparea din cand in cand la fereastra ei. Acelea trebuiau sa fie un fel de stimuli, iar Martha care fusese hipnotizata anterior , reactiona la ei ca o nebuna. Cine facuse asta cauta se se joace cu viata unui om de parca ar fi fost o jucarie de balci, intr-un fel crud si meschin.

Cum de am ajuns in afara orasului noaptea trecuta si care e secretul de care pomeneam ? Ei bine, dupa o saptamana am hotarat sa mituiesc cativa gardieni ca sa o lase, sa ne lase sa trecem neobservati dincolo de granite. Am urmat-o pe sotia fratelui meu in noapte, tacuti, printre taberele murdare si bolnave ale flamanzilor pana la lumina care o chema. A trebuit sa imi scot din cand in cand pistolul ca sa o apar de cativa Refugiati inarmati cu cutite care sperau sa o rapeasca dar nici nu banuiam cat de folositor avea sa imi fie jucaria aia veche, acolo sus. Ce am descoperit ?

Ce ati spune daca ati sti ca Ciuma 2.0, cea mai nefericita epidemie care a lovit intreaga lume si care ne-a transformat casele in inchisori ale foamei, in care doar cei care isi permit mancare supravietuiesc in timp ce ceilalti se transforma in Refugiati cu burtile rotunde de boala si cancer, ce ati spune daca ati sti ca Ciuma nu exista decat in laboratoarele negustorilor nostrii iubiti ? Si ca noi suntem cei care o propagam in idiotenia noastra de a inghiti o propaganda stupida ? Desigur sunteti scandalizati… asa ar trebui. Unul din papusarii dumneavoastra sta acum in fata tribunalelor doar pentru tehnici nelegitime de vanzare si probabil va scapa cu o amenda destul de lejera. Ma refer, bineinteles , la fratele meu Edouard, care ne-a pus pe toti, pioni, in jocul lui de eliminare a competitiei. Ce am descoperit acolo sus ? Un simplu pasaj subteran catre laboratoare intinse , in care graul creste falnic, copt sub caldura lampilor solare, milioane si milioane de tone, gata sa hraneasca si sa sature jumatate de continent, milioane si milioane de tone care ar sparge monopolul negutatorilor lacomi si care ar pune capat foametei si bolii. Milioane si milioane de tone de grau si toate ale unui singur om. Ce am descoperit acolo sus ? Bunul meu frate isi jucase singur o farsa. O farsa in care Martha era personajul principal iar eu .. eu trebuia sa fiu tapul ispasitor. Doar intre noi exista o ura de cativa ani. Edouard mi-a explicat asta chiar el.

Cu ceva vreme in urma, cand tatal Marthei era inca in putere, bunului meu frate ii venise ideea sa se foloseasca de averea lui si de influenta pe care o avea incat sa creeze o piata de monopol intrun domeniu care promitea foarte mult odata cu cresterea demografica. Si a lansat Ciuma 2.0. De fapt zvonul. A anuntat ca granele lui sunt cele sanatoase iar singura solutie de suprevietuire e el. Batranul a aflat si, inainte de moartea lui a pregatit un dosar intrun seif special pentru fiica lui, care avea sa se deschida atunci cand ea avea sa implineasca 30 de ani , varsta la care compania lui avea sa treaca sub conducerea ei. Edouard nu vroia altceva sa faca decat sa scape de Martha si sa isi pastreze monopolul, dar clauza mortii ei il impedica. Asa ca se hotarase sa planuiasca un accident. Nebunia si moartea din cauza ei… niciun avocat nu avea sa se lupte cu asta. Iar eu aveam sa ii aduc toate dovezile necesare. Pana cand am iesit din oras si am gasit casa.

Am incercat sa o salvez pe Martha de garzile fratelui meu, am incercat sa ma lupt cu ei dar … Asa am ajuns noaptea sa alerg inspre gard, inspre gardianul pe care il mituisem mai devreme, inspre salvare. Din nefericire, planurile mele nu s-au materializat. Martha e moarta acum, ca un accident, iar Bonifaas tocmai anunta incheierea procesului. Cincisprezece luni de arest cu suspendare si o amenda de 2 milioane de guldeni. Nimic mai mult decat bani de buzunar pentru fratele meu.

Trebuie sa recunosc, din intalnirea asta cu Diavolul de la rascrucea vietii mele nu am castigat nimic, nici macar pentru cateva clipe … poate doar o cicatrice si amintirea unei femei frumoase prinsa intr-o intriga lacoma.

Acum doctorul vine din nou, de data asta cu un vizitator. Imi face o noua injectie cu morfina dar somnul asta care vine parca nu e somn. Asta se intampla cand stii secretele celor puternici. Dormi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Martie in Amsterdam

  1. deea zice:

    super:D…Noapte buna!:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s