Rayuela

Adevarul e ca, niciodata nu ai uitat sa o visezi. Mai ales in diminetile de vara, atunci cand soarele, care abia se ridica sa cucereasca tinichelele prafuite ale acoperisului Bancii Argentiniene Buneos Aires No 2, de peste drum, iti transforma cersafurile in inselare, cute si umbre care impreuna formau pielea pieptului ei, fierbinte si dulce si plina de soapte, parfumata discret in locul acela dintre sani,in imediata apropiere a coborarii gatului , mirosind a parfumul diminetii precedente, cand lumea era plina de iasomie, cand orasul si tu erati tineri, iar oceanul va era la amandoi prieten. Pielea pieptului ei, pe care briza, care se mai simtea uneori in noptile de petrecere si baluri, alinta si misca petalele papadiei pe care tu o asezasesi in picnicul de la amiaza in dreptul inimii , intr-un tango natural, cucerire si delasare intre vantul barbat si floarea femeie, pielea pieptului ei avea mereu pentru tine un efect magic, de cum aparea in oglinda noptierei, atunci cand rochia cu umeri largi isi facea drum pe podea, de cum toate voalurile ei de printesa din Indii se lepadau, in obscuritatea misterioasa a paravanului acela de matase cu imprimeuri florale pe care il cumparasei de ziua ei, spunandu-i atunci ca ii va da un aer de fata de cabaret cu o singura camera intr-un apartament micut de pe bulevardul Che, un efect magic, amplificat de zambetul si de vocea cu care ea canta, pe hol, in drum spre robinetul scartaietor al baii, ca sa se spele. Un efect de foame apasatoare, care te facea sa intri dupa ea, sau sa te ridici din pat ca sa o intampini in tocul usii, sa o ridici in brate, sa-i prinzi coapsele de mijlocul tau si sa-ti afunzi buzele dupa ea, gustand fiecare bataie de inima, fiecare clipa a zilei, fiecare geamat si fiecare oftat. Pielea pieptului ei si degetele ei lungi si buclele parului ei si buzele ei rosii si dansul pe care il dansati, incercand unul pe celalalt sa va aruncati intre paturi, iar pernele au stiut mereu ca niciodata nu ai uitat sa o visezi, razvratite, dezgolite si dezbracate de degetele tale in timpul noptii, cand o cautai, iar ea era pe fotoliul din sufragerie, langa biroul cu masina de scris, fumand o tigara si dispretuindu-te, dispretuindu-te pur si simplu, pentru ca uneori… uneori tangoul se termina, peste oras ploua, iar femeile urasc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s