Celalalt Geaman

Desi nu imi place sa recunosc, desi nu vreau sa ma arat ingrijorat sau afectat de asta, te-am  visat. Iar la mosie, lupii ataca din nou.

Incepuse totul cand eram copii, cu o dimineata de vara, cu gradina plina de salcii si tufe de trandafiri salbatici care cresteau nestingheriti printre mobilele din salon. Canapeaua bunicii Torres se impaca de minune cu tufisurile de bujori si smocurile de trifoi de la picioarele sale, iar de gaturile grifonilor de la bratele fotoliului tatei, vrejurile de coada randunicii pareau ca tin legat un urias din Guliver. Si visul era privirea ta surprinsa, Marta cand aparusem in dublu exemplar, eu si Ramon, Ramon si cu mine. Si timpul parea molatec, iar aerul era fierbinte si gros ca o patura, de parca gradina copilariei noastre, din spatele casei celei mari din Bulevard, ar fi fost acum transpusa undeva departe, pe o planeta straina. Dar in putine randuri visele sunt fabricate ca sa aiba un inteles.

Si te puteam simti in mintea mea, intocmai cum il simteam pe Ramon, insa acea senzatie de mici degete de furnici telepatice, care ii insoteste mereu pe gemeni, la imbinarea fruntii cu nasul, in zona sinusurilor, cu tine, Marta, era mai intensa, atat de intensa incat capul parea sa imi vuiasca de un roi invizibil de viespi, care din clipa in clipa asteptau un singur semnal, ochii tai furisati, sau zambetul tau, sau atingerea degetelor tale, ca sa se puna pe roit, ca sa isi expulzeze veninul in milioane de muscaturi acide. Da, era un roi de viespi, partea din subconstientul meu care inca mai era treaza stia ce simtea, oricat de dulce era durerea, oricat de dulce era visul.

Am crescut toti trei in momentul in care trandafirii s-au vestejit. Din fuga prin gradina, tu si Ramon v-ati oprit brusc si ati ocupat amandoi canapeaua in timp ce eu stateam si va priveam din departatul colt al gradinii, unde fotoliile putrezite alegeau sa isi faca siesta. Si va priveam pe amandoi cum va citeati poezii, cum imparteati cutia cu bomboane si cum va plimbati, tindandu-va de mana, printre pianul impanzit de gazon si canapeaua ce va devenise, acum, camp de batalie pentru degetele indragostite unul de altul. Te strigam  din coltul meu, sa iti spuna ca mie imi e dor de tine, ca eu o iubesc.  Iar tu, ma privea atunci si imi soptea numele in timp ce te lasai sarutata de celalalt geaman.

Uneori gradina isi inalta zidurile in jurul nostru. Canapeaua devenea conjugala prin gramezile de haine de nunta invalmasite pe ea. Rochia de dantela statea acum in bataia soarelui, ca sa fie calarita de gargarite iar costumul de mire isi tinea azaleea sa putrezeasca in vant. Ramon si Marta, Marta si Ramon ma primeau acum intre ei. Si degetele mele atingeau degetele tale, atunci cand iti ceream o limonada, iar tu ma tineai de mana ca sa imi povesteasti despre animalele care inconjurau mosia si despre sate si despre automobilul cel nou. Iar in vis, in momentele acelea, pe pieptul camasii mele, infloreau macese. Mici explozii rosii patau, de dinauntru in afara, bumbacul, raspunzandu-ti parca, in boboci plini de spini. Si in vis imi simtea durerea ca o cruce, ca o povara pe care trebuia sa o indur, caci ce altceva putea sa fie al meu, cand tu erai a celuilalt geaman.

In ultima parte a visului, iti scriam o scrisoare, intocmai ca aceasta. Iti scriam o scrisoare pe scrinul impanzit de crini, iar tu te plimbai prin spatele meu, cantand. Iti scriam sa spun ca plec la mosie, pentru ca Ramon ma rugase sa am grija de lupii care atacau din nou. Si ca aveam de gand sa parasesc pentru totdeauna gradina noastra, sa va las in pace, sa fiti fericiti. Iti scriam ca aveam de gand sa fug de voi, sau macar sa fug de tine, caci pe Ramon aveam sa-l vad in fiecare dimineata in oglinda.

Am visat ca am plecat , exact cum plec acum, calare, cu armele langa picior, insa afara era noapte, moment gresit pentru o vanatoare. Si ca am dat peste urmele haitei de lupi, intocmai ca acum, ca mi-am trimis calul inapoi, intocmai ca acum si ca am privit luna plina de decembrie si m-am gandit cat de real pare aceasta ultima parte a visului. Si in luna te-am vazut pe tine, sau cred ca era geamana ta, o Marta doar pentru mine, asteptandu-ma, visandu-ma doar pe mine, iubindu-ma doar pe mine. Revolverul era atat de usor,cu gloantele uitate acasa, intocmai ca acum…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Celalalt Geaman

  1. roxana zice:

    tocmai am trecut-o pe lista preferatelor mele…mi-a placut enorm, o sa o scriu pe o agenda in care tin tot felul de chestii de suflet. sper ca imi dai voie…

    • dionis zice:

      cum sa nu 😀
      :* iti multumesc pentru incurajari, macar pentru voi sa nu-mi pierd increderea in scris

      • roxana zice:

        sa nu aud asa ceva! cum sa te lasi de scris? nu inteleg de ce te subevaluezi atat?! chiar nu intelegi si nu crezi in talentul asta? nu se stie niciodata unde ne vor duce drumurile vietii si ce sanse vom avea in viitor, asa ca…continua sa speri si sa crezi in forta pe care o transmiti prin cuvant…

        • dionis zice:

          nu am spus ca ma las de scris .. doar ca uneori mi se pare greu si ca imi pierd speranta ca mai poate transmite ceva ..

          🙂 imi mai pierd si eu uneori optimismul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s