Pentru nimeni

Aproape ca uitasem ce gust are caldura pielii tale. Te abandonasem … Te lasasem prafului . Te parasisem rabdarii lui, incapatanarii lui, ca el sa te acopere, sa te stearga, sa te modifice in chipuri de nerecunoscut, asa cum trona cu atitudinea lui dictatoriala, peste celelalte nume ale tale de pe biroul meu, peste tastele masinii de scris si peste bataile aritmice ale inimii mele.
Preferasem desertul unei coli A4, sa iti fie locul de unde sa nu mai revii. Unde sa ratacesti insetata, flamanda si sa nu-ti mai gasesti drumul inapoi spre mine. Ca sa nu ma mai bantui la ore nepotrivite ale diminetii, cu parfumul tau de iasomie zdrobita la inceputul lunii august, in lumina… Preferasem goliciunea unei coli A4 sa se ocupe de goliciunea formelor tale ascutite. Ca tu sa nu mai ai cu ce sa ma ispitesti in serile cand aveai chef sa te imbrac in literele dorurilor mele.  Preferasem imposibilitatea unei coli A4 de a suporta caldura, ca sa iti inchida in fragilitatea ei efemera, pata fierbinte cat un soare, de sub sanul tau stang. Ca prin focul care l-ai fi provocat buricelor degetelor mele, sa dispari in cocoloase de hartie carbonizata, odata pentru totdeauna. Si sa iei cu tine toate caracteristicile cu care te-am visat. Muzica si culoare, miros si textura.
Si imi era bine fara tine, femeia mea in rochie rosie de satin…
Aproape ca uitasem ce gust are caldura pielii tale, atunci cand iti sarutam cu o foame de naufragiat, mica gropita a gatului tau, acolo unde toate umbrele si gemetele si soaptele se amestecau in promisiuni de coapse, sani si buze noi. Atunci cand ochii tai isi schimbau culoarea, din noapte in dimineata, iar limba ta declina cu nonsalanta, noi lanturi lingvistice in care ma legai. ” Al meu, al meu, al meu.” Atunci cand inca reuseam sa ne regasim pe strazile orasului, oricare ar fi fost el , atunci cand tu erai Maga .
Iti indepartez acum, cu degetele, parul de pe urechea ta stanga si te citesc cu buzele, in privirile socate ale prietenilor mei, ale ospatarilor si a celorlalti betivi din cafenea, care nu inteleg de ce rad, ca un orb care gusta din lumina. Si cuvintele trupului tau au gust de „mi-e dor”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în oras, tango și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pentru nimeni

  1. Mitzaa Biciclista zice:

    Şi eu am categoria „tango” pentru poveştile mele 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s