Melancolie de Mai

Au tot scris şi au tot făcut filme pe chestia asta, dar nimic şi nimeni nu ne pregătise pentru Apocalipsă. Venise pe nepusă masă peste oraş, cu străzi fierbinţi şi praf. Numai ţiganii păreau să prospere, cu caii lor şi cu bălăriile din crăpături.

Nu aveam ce mânca. Creşteam roşii pe acoperişurile blocurilor noastre, cu balegă şi pământ. Arăta frumos oraşul aşa, cu vârfuri verzi.

Mi-am reîntâlnit melancolia pe la apus. Stătea şi mă aştepta tolănită pe o bancă. Zâmbea frumos şi avea picioarele goale desfăcute, ieşind albe dintr-o rochie de vară. „Mi-a fost dor de tine”, mi-a spus, „Du-mă în patul tău, mă dor tălpile şi mi-e sete.” Ţineam o sticlă de vin pe noptieră tocmai pentru ea.

Uram serile când mă vizita. Îmi aducea aminte de doruri pe care le vroiam îngropate. Ştia cum să strecoare într-o conversaţie umbre de femei de demult, ca o spiritistă parşivă. Dar o iubeam. Şi ce timp este mai bun pentru melancolie decât cel de la capătul zilelor?

„Nu te mai vreau!” o alungam pe scări dimineaţa, fără să-mi pese că hainele ei încă mai zăceau împrăştiate pe podea, sub pat. „Spui doar aşa, ca să pari bărbat, dar ai nevoie de blondă şi de brunetă şi de cealaltă brunetă care ţi-au frânt inima, căci nu poţi trăi fără poezie.” Şi câtă dreptate avea…

Uram nopţile când dormeam împreunaţi, doar eu şi ea, dar ce timp e mai bun pentru melancolie, decât cel de la capătul zilelor?

sursa foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în fictiune, oras și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s