Salve Regina

Erau patru bărbaţi şi o femeie. Stăteau cu toţii tăcuţi, întinşi pe plăci de marmură şi se uitau pe sub pleoape dacă nu cumva le-a venit rândul să intre în camera alătură. Aşteptau. Nu îi deranja să aştepte.

Nu păreau bătrâni. Poate doar bărbatul de pe masa din colţ. Era aproape gol, cu o pânză deasupra ruşinii. Pieptul îi părea o gaură în trup, o scobitură cuprinsă din părţi de coastele sale scheletice, uriaş cât un munte, însă arid şi trist. Avea o urmă de barbă ţepoasă de-a lungul obrajilor, care îi lungea chipul. Femeia de alături l-ar fi considerat cândva frumos.

Bărbatul de lângă scări ar fi putut să treacă drept om în floarea vârstei. Purta o pijama deschisă la gât şi o expresie pe faţă de mirare. Nu îşi dea seama cum a ajuns aici. Ar fi vrut să se întoarcă către omul de lângă el, cel cu pălăria în mână, să îl întrebe, dar se temea că o să iasă cineva şi îl va certa că fac gălăgie.

Al patrulea bărbat arăta ca şi cum s-ar fi aşteptat din clipă în clipă să se urce în tren, poate chiar în acceleratul de la ora 5 care l-ar fi dus acasă. Era îmbrăcat scorţos, cu haine noi, iar pantofii îl strângeau puţin la călcâie. I-ar fi ros puţin din ele dacă s-ar fi ridicat şi ar fi mers.

Au tresărit cu toţii când uşile s-au deschis şi muzica a inundat coridorul.

Una după alta, în lumina hepatică ce cobora din tavanul de sticlă, cinci tărgi fuseseră scoase să-i întâmpine. Poate ca răsplată pentru înţelegerea de care dăduseră dovadă. Apoi asistentele i-au ridicat pe rând şi i-au aşezat la noile lor locuri.

Pe holul lung al morgii, morţii începuseră să danseze către baia care ar fi trebuit să-i pregătească pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în fictiune și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Salve Regina

  1. Mitzaa Biciclista zice:

    Creepy! Brrrr.

    • dionis zice:

      nici lumina galbuie nu a mai atenuat din morbid. vedeam povestea altfel, cu mai multe amanunte, dar nu m-a lasat in final.

      • Mitzaa Biciclista zice:

        Dar te-ai prins că nu m-am speriat? Doar m-am amuzat. Cu toate astea, e greu să scrii povești cu astfel de subiecte. Mie îmi plac, și să le citesc la alții și să încerc să le scriu eu. Sau măcar să încerc să prind tușa acelui moment terifiant care îți zburlește părul și te face să simți nevoia de a de ghemui, ascuns, sub plapumă.
        Îmi pot permite să-ți fac o sugestie de citit? Dar asta îmi permit numai pentru că văd că avem o mică similitudine în gusturi
        http://fanteziiobor.wordpress.com/2012/01/28/duzina-de-cuvinte-innuendo/

        • dionis zice:

          primesc cu cea mai mare placere sugestii de lectura. Si daca imi permiti la randul meu sa-ti recomand ceva, atunci, as crede ca te-ar impresiona si „Sirena copulanta din Venice, California” de Charles Bukowski. Asta daca o sa dai vreodata peste ea…

          Iti citisem articolul de azi, cel despre Oceanul Gandurilor si ma bucuram ca am gasit in sfarsit pe cineva care prefera un limbaj simplu in creatie. Niciodata nu am putut gandi o poveste in figurile de stil pe care le intalnesti intr-o carte buna. Poate de aceea nu le-am considerat niciodata potrivite. Si m-am identifcat cu omul tau pierdut intr-un ocean de idei si care a uitat sa vasleasca din cuvinte, prin el. Cel putin in ultima perioada. Cred ca se observa cel mai bine in povestea asta.

  2. Pingback: Ce mi-a adus moșul în ghete | Un blog de poveste

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s