“Când te-am cunoscut Cristina, aveai ritm d-electrobeat”

cristina_by_martaraff-d55po4i Îmi place jazz-ul. O să tot vezi chestia asta prin casa mea de cuvinte. Am împrăștiat peste tot mici urme muzicale. Să nu te surprindă dacă vezi cum atârnă de lustră o melodie de John Coltrane. Când îl ascult mă gândesc mereu la o pisică de stradă, care s-a cocoțat pe o lustră de cristal și de acolo stă și lenevește în ciudă. Să nu te surprindă dacă împrăștiat prin hârtiile de pe biroul meu, ai să găsești un cântec de-al Ninei Simon. E o prezență continuă pe lângă mine, deși la ea sunt puțin cam pretențios. Nu agreez muzica ei cu influențe de R&B. Ah, cred că prin bibliotecă ai să găsești niște Gerry Mulligan, căci el mi se pare grav și intelectual. Mai ales cuplat cu Piazolla.

Ei bine, nu știu unde ai să o găsești pe Maria Răducanu, dar pur și simplu mă fascinează femeia asta și vocea ei. E timidă și totuși tandră, e ca o culoare de pastel, numai că uneori are tendințe de culori industriale, grave, vibrante. Dacă ar fi să o asociez cu un alt artist român, aș numi-o fără dar și poate ca urmașă a Mariei Tănase. Muzica ei e un amestec între fado portughez, balade rusești și folclor românesc, numai că le interpretează cu o pătura perfectă de jazz instrumental, pigmentat de chitara electrica și de un contrabas stăpânit.

Când am scris Cuțit, cuțit, cuțit… melodia ei Cristina, mi-a fost alături atunci când mi-am închipuit străzile unui București de viitor, stăpânit de un cuțitar mistic, de un haiduc cu nume de călugăr, care își trăia viața ca și ultim duhovnic al interlopilor. Pentru că vocea ei vorbea despre o dezamăgire a unui bărbat care trăiește dragostea chiar și sub masca durității.

Și pentru că sunt dezordonat- mereu m-ai certat pentru asta- printre hainele, visele, nopțile mele, printre gusturile muzicale, am descoperit într-o seara, uitându-mă mai bine după o urma de Thom Yorke, trecând prin Radiohead, pe Ultraista. Mă simt gata să râzi de mine, dar e atât de obscură muzica lor, încât abia dacă au 10 rânduri pe tot internetul. Si totuși sună atât de … E atât de bună !!!! Electro amestecat cu un sunet rock, amestecat cu influente de afrobeat, din când în când remixat pe niște beat-uri de club, care te surprind pur și simplu. Nu e deloc repetitivă  ca Moby, e o voce plăcută care desenează arabescuri. O asculți și o asculți si o asculți, fără sa te obosească, fără să pară că știi ce urmează după versul, după nota aceea.

De ascultat. De plăcut, de susținut.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în muzica și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s