Regina din Saba

ormuz.

Pe Solomon, ideea de a evada îl tot rodea de ceva vreme. Avusese nevoie de  timp ca să-şi adune curajul, să îşi facă un bagaj uşor şi să îl dosească pe undeva prin pod, între două bârne şi un coş de nuiele. Nopţile şi le pierdea adâncit în gânduri şi griji, iar insomniile se transformaseră şi ele. Stătea cu ochii deschişi şi bolborosea într-o şoaptă ca de rugăciune vecină cu senilitatea, câţi metri de funie ar fi trebuit să ia cu el, 10 metri măcar, câtă apă proaspătă ar fi putut să care şi ce mâncăruri ar fi fost cel mai bine să se consume reci.

Se gândea dacă să îşi pregătească un coş cu merinde de acasă, pâine, caşcaval, deşi de la o vreme lactatele îi dădeau bătăi de cap. Şi fructe proaspete, portocale poate, pentru că citise când era tânăr o carte despre exploratorii mărilor, care spunea…

Vezi articol original 1.004 cuvinte mai mult

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în fictiune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s